Cristi Borcea, fostul spartan-șef din Ștefan cel Mare, a jucat fotbal în adolescență, fiind coleg în apărare cu fundașul central dinamovist Liviu Ciobotariu la Progresul.
Dezvăluirile îi aparțin lui Emil Ursu, ex-jucător în anii ’80 la Victoria București, un apropiat al afaceristului, cel care spune de ce acesta din urmă n-a ajuns fotbalist: „I-a mers mintea să facă bani”.
Greu de crezut, dar Cristi Borcea, fostul șef suprem din „Groapă”, a practicat fotbal în copilărie, fiind coleg de grupă la Progresul cu internaționalul Liviu Ciobotariu. Emil Ursu, sfertfinalist cu Victoria București în Cupa UEFA, bun prieten cu afaceristului, dezvăluie și motivul pentru care acesta n-a ajuns fotbalist.
„I-a mers mintea să facă bani. A avut flerul de a face bani. Eu l-am adus la Dinamo, a fost fundaș central la Progresul cu Liviu Ciobotariu în grupă. L-am adus la noi, la Victoria, la juniori. La 18 ani l-a angajat un prieten de-al nostru la butelii. Și și-a găsit drumul. Cu gaz!
Ce nu-i plăcea la fotbal era… munca. În momentul în care l-am dus la Flacăra Moreni, era un frate de-ai lui Ion Nunweiller antrenor (n.r.: – Victor Nunweiller). Ce l-a alergat… Când a văzut că-l aleargă așa, a zis: ‘mă las de fotbal!’ Și s-a angajat la butelii. Și iată unde a ajuns!
(n.r. – Avea calități de fundaș central? Avea, avea. Dar când a jucat contra lui Dinamo am fost să-l văd. La Dinamo era atacant Răducioiu, nu-i vedea decât numărul (n.r. – râde în hohote)”, a spus Emil Ursu la Sport.ro.
Pe când era copil, Cristi Borcea a locuit într-un bloc plin ochi cu fani steliști, el fiind singurul dinamovist de pe scară. Trei ani a trebui să îndure acest „calvar” fostul acționar al grupării „roș-albe”, până în 1998, când a fost nevoit să plece din locația respectivă și să-și ia viața în propiile mâini.
„Nu știu dacă el se mai întoarce la Dinamo după cinci-șanse ani de pușcărie. L-am cunoscut când eu aveam 20 de ani și el avea 14 ani. Era copil. Stătea într-un bloc numai de steliști, era singurul dinamovist de pe scară. Pe undeva pe la Macaralei, eu stăteam vis-a-vis. Venisem de la un turneu din străinătate cu Dinamo, s-a băgat pe sub pielea mea, a venit și fratele meu mai mare în București, am crescut împreună.
Am stat un an la garsonieră, pe urmă am avut apartament. Ulterior, el și fratele meu au locuit mai mult în casa mea, trei ani, până m-am căsătorit eu, în 1988. Eu eram mai mult în cantonament. Mai ales când erau cupe europene, jucam miercuri-duminică. Dacă ne dădea drumul o zi pe săptămână să ajungem acasă, mai ales când a venit Florin Halagian. În rest, eram numai în cantonamente”, a mai spus Ursu pentru sursa citată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER