Când spui Napoli spui Maradona. Înainte să spui mare, istorie, arhitectură, pizza, Vezuviu și multe altele, fiindcă Napoli e un oraș care le are pe toate. Și bune și rele. Ca niciun altul. Te intrigă de la primul pas și te cucerește treptat. Definitiv. Napoli are tot, dar mai ales are fotbal. Îl respiră cu fiecare fibră a sa.
O făcea și când echipa era în Serie C, dar mai ales acum, când şi-a trecut în vitrină cel de-al patrulea scudetto. Două i le-a adus Il Dio, adăugând și un trofeu european, Cupa UEFA. Acum doi ani a venit al treilea scudetto, cel mai devreme cucerit, practic de la jumătatea sezonului, cu Spaletti, Osimhen și Kvaratshelia. Al patrulea a sosit, dramatic, în ultima rundă din Serie A. Trupa lui Conte, fără vedete, cu antrenorul artizan al acestui sezon incredibil, a învins-o pe Cagliari, pentru a se încorona din nou. ProSport a fost la faţa locului, în week-end-ul trecut, pentru a trăi şi a relata un eveniment cum numai napoletanii ştiu să-l celebreze.
Cu o zi înaintea jocului, orașul deja era un furnicar, iar sutele de mii de turiști au achiesat la emulația localnicilor. Pot sa vină zeci de trofee, Napoli tot orașul lui Maradona va rămâne pe veci. Il Pibe L’Oro e omniprezent. Realizezi asta din aeroport. Drumul până în centru te costă 5 euro, cu Alibus, iar un bilet de metru este 1,5 euro sau 5,4 euro pe toată ziua, pe toate traseele, inclusiv cel spre arena „Diego Armando Maradona”.
O bere costă 2 sau 3 euro, chiar în centrul oraşului, iar celebra pizza Margherita, cu un gustul său original, e între 7 şi 10 euro. Poţi savura la desert celebra „baba” locală, la preţuri accesisbile. Napoli pare un oraş pentru toate buzunarele, pentru toate gusturile. Dacă epuizezi zecile de obiective turistice din oraş, deşi ai nevoie de mai multe zile, poţi merge în apropiere, la Herculanum şi Pompei sau pe Coasta Amalfitană.
Până la Sorrento, un bilet de tren e 4 euro, iar să ajungi la Positano şi Amalfi te mai costă 10 euro. Intrarea la Pompei e 22 de euro. Nu doar napoletani din toată lumea au venit acasă să celebreze al patrulea scudetto. Peste un milion de turişti şi peste 250 de milioane de euro cifră de afaceri au fost raportate pentru zona Campania în ultimele zece zile.
De la Vezuviu la Tireniana, partenopeii sunt într-un freamăt, scuterele care străbat orașul în toate direcțiile și la orice oră parcă reflectă starea de spirit a poporului napoletan înainte de meciul care se dispută cu titlul pe masa lor. „Forza Napoli sempre!” se aude la fiecare colț de stradă. Orașul lui Maradona sărbătoreşte „Week-end-ul scudetto”.
În week-end a fost fiesta în tot oraşul şi în toată regiunea Campania, dar mai ales în Quartieri Spagnoli, cu pelerinaj la muralul lui Maradona. Milioane de oameni, de toate vârstele au ieşit pe străzi strigându-şi fericirea, cântând melodii dedicate lui Napoli şi lui Maradona, tarantele, ironizând rivala răpusă, Inter Milano cu diverse scandări şi punându-i numele pe cruci purtate de scuterele care cutreieră oraşul neîncetat. Napoletanii s-au rugat la Il D10 pentru al patrulea scudetto, după ce în sezonul trecut au rămas în afara Europei.
Exasperaţi probabil de fluxul de oameni şi de zgomot, locuitorii clădirii unde se află muralul lui Maradona, în Quartieri Spagnoli, au deschis la un moment dat ferestrele pentru a „sabota” chipul „Regelui Neapolelui”, şi de a mai împrăştia lumea. Dar alb-albaştrii revin la imaginea idolului lor, unde cântă, scandează, iar turiştii de pretutindeni li se alătură, fascinaţi de spectacolul întâlnit. Nu poţi să rămâi indiferent la ceea ce se desfăşoară, chiar dacă nu-ţi place fotbalul sau dacă nu aui vreo urmă de afinitate pentru Napoli.
Dieguito e sacru, îl găsești oriunde şi în orice, Napoli se confundă cu el. Dintre eroii zilei, scoțianul McTominay vinde cel mai bine. Un William Wallace contemporan, venit să înfrunte un Inter Milano atotputernic, aflat la un pas coroana europeană, dar care în „Cizmă” a fost înfrânt a doua oară în trei ani de rivala din sud.
Declarat MVP în Serie A, fosta rezervă de la Man United a dat startul la fiesta şi în meciul cu Cagliari, marcând cu o execuţie acrobatică, din centrarea lui Politano. I-au fost dedicate cele mai multe alinturi, cel mai întâlnit fiind McFratm (fratm = frate, în dialectul napoletan). Legendarul magaziner Tommaso Starace, de 49 de ani în slujba clubului, un apropiat al lui Diego Armando Maradona, s-a pensionat la finalul acestui sezon, oferind la ultimul meci celebrele sale cafele napoletane, iar McTominay a avut parte de tratament special.
Un lazial e pus la loc de cinste pe tarabele cu tricouri, dar şi pe buzele napoletanilor. Unul dintre refrenele preferate la sărbătoare a fost cel al celebrei melodii „Pedro, Pedro”, a Raffaelei Carra, în cinstea atacantului spaniol Pedro, veteranul care a reușit o dublă în penultima etapă din Serie A, pe San Siro și a păstrat-o în frunte pe Napoli, care nici ea n-a putut trece de Parma lui Chivu.
În dimineaţa meciului, o ploaie de vară pregătit terenul sărbătorii, iar de la prânz, fanii au luat cu asalt Piazza del Plebiscito, scandând numele echipei-fanion a Campaniei, iar refrenul preferat a fost „Il Maradona vuole vincere”. Via Toledo pare o alee din preajma stadionului, deşi este departe de acesta. Aveau să fie peste 100.000 de oameni în centrul oraşului pentru a urmări lalolaltă partida pe ecranele gigantice instalate.
Gurile de tren spre Fuorigrotta, unde descind fanii spre stadion, sunt blocate pur și simplu. Sunt mii de oameni care aşteaptă deschiderea porţilor către trenul spre stadion. Majoritatea nu au bilete, dar vor să fie la câțiva pași de locul „minunii”. Se scandează „Senza bilglietti, noi siamo senza biglietti”.
Chiar dacă pe stadion au încăput doar 55.000 de norocoși, in jurul fostei arene San Paolo au fost sute de mii de oameni, iar mulți au rămas și după fluierul de start. Strânși în jurul unui ecran și cu urechile la reacția celor din stadion. Aproape o jumătate de milion de cereri de bilete au fost depuse pentru partida decisivă, dar numai 55.000 au putut spune „Nici nu știți ce ați pierdut”.
O coregrafie spectaculoasă, o operă de artă se desfăşoară la peluză, semnificaţiile fiind descifrate treptat din imaginea care înfăţişează un băiat napoletan care smulge un tricolor de pe tricoul unui amic în tricou interist, mesajul fiind „Am pictat anul acesta, acum nu mai lipsește decât semnătura și opera de artă este completă. Avanti, scugnizzi!”. Ziariştii napoletani se comportă precum suporterii, nu e nicio diferenţă, cum nu e diferenţă de clasă socială, rasă, sex, etc, atunci când în discuţie este pasiunea pentru Napoli.
La stadion ne întâlnim cu un grup de suporteri ai Universităţii Craiova, care au ţinut să fie prezenţi la fiesta „fraţilor” din sudul Italiei. Nu toţi ai bilete, dar îşi fac planuri de sărbătoare la fel ca şi cum Ştiinţa ar lua titlul. Dintre români, oltenii simt cel mai bine precum napoletanii. La scudetto 3, acum doi ani, galeria craioveană le-a dedicat un mesaj napoletanilor: „Napoli campione, orgoglio del meridione”. Napoli și Universitatea au acum același număr de titluri, dar Bănia e pusă în așteptare de aproape trei decenii și jumătate, aşa cum Napoli a aşteptat 33 de ani să se încoroneze din nou.
În preajma arenei este un sediu de poliţie, dar nimeni nu se gândeşte măcar să saboteze petrecerea napoletanilor, se veghează doar în cazul în care apar incidente. Carabinierii erau probabil îngroziţi de gândul ratării titlului, ce ar avea de gestionat în cazul de-a dreptul tragic în care băieţii lui Conte nu şi-ar fi făcut treaba.
Cozile de la intrările pe stadion sunt mult mai mici decât grupurile de fani care pur şi ocupă străzile riverane arenei „Diego Armando Maradona”. Se vând torţe şi fumigene cu cutia, iar bere şi suc cu roaba. În curând stivele de sticle de bere rivalizează cu cele ale torţelor şi fumigenelor, fiind practic imposibil să mergi fără să calci pe ele. Aveau să fie întrecute, la finalul partidei, de mormanele de artificii. Nu doar la stadion sau în Piazza del Plebiscito, ci tot oraşul a fost luminat de artificiile sărbătorii celui de-al patrulea scudetto. Niciun carnaval sau revelion nu se compară cu sărbătoarea de la Napoli…
Așteptarea până la primul gol a fost chinuitoare, mai ales că Inter marcase deja la Como, dar frumoasă, până la urmă, pentru că a fost happy-end. De la 2-0 deja s-au cântat și s-a dansat oriunde in orașul fascinant de sub Vezuviu, s-a declanșat cel mai frumos haos posibil. Literalmente, milioane de oameni, de la copii care abia merg și pot ține cu steguleț cu Napoli, și până la veterani care au trăit intens perioada glorioasă cu Maradona, au invadat străzile și au cântat până în zori, zgomotul vuvuzelelelor și al artificiilor acoperindu-l pe cel clasic al scuterelor. La Napoli, petrecerea nu ține însă numai o zi, atât prin prisma specificului oamenilor, dar și pentru că au fost numai 4 ocazii de celebrat și mulți, mulți ani de suferință. Precum oltenii, „de bucurie rar avură parte” şi partenopeii.
Mass-media apare cu titluri precum „Visul tricolor”, „La citta della gioia”, „Contentissimi”, „Il regno di Napoli”. Au fost zeci de pagini dedicate unui eveniment celebrat ca nicăieri altundeva în lume. Toată Italia este la picioarele celei mai frumoase echipe ale sale. Nu sunt doar tricouri, fulare, staguri branduite cu „scudetto 4″ şi „ag4in”, ci şi torturi sau cocktailuri, iar străzile se transformă într-un decor de carnaval. La terase, trubaduri septuagenari cântă melodii dedicate lui Maradona şi echipei Napoli, iar isonul îl ţin nu numai bărbaţii, ci şi femeile de orice vârstă şi copiii. Petrecerea ţine tot week-end-ul şi avea să aibă şi epilog.
Dimineaţa, în pieţe se strâng mormanele de cutii de artificii, femeile în vârstă au ca subiect tot scudetto, iar copiii se hârjonesc imitând acţiunea în forţă a lui Romelu şi execuţia acrobatică a lui Scott.
Sărbătoarea celui de-al patrulea scudetto a continuat şi luni la Napoli, peste 200.000 de oameni întâmpinându-i pe campionii lui Antonio Conte pe malul mării. Marea de suporteri din oraş s-a revărsat spre malul mării, de-a lungul a câţiva kilometri de faleză, vuvuzele, steaguri, fumigene, însoţite de sloganul „Ag4in”, dedicat celui de-al patrulea titlu adus în Napoli, al doilea post-Maradona şi totodată al doilea în ultimii trei ani. Artizanul performanţei, Antonio Conte, a desfăcut şampania de la înălţimea unuia dintre autobuzele descoperite care i-au preluat din ambarcaţiunile de pe mare pe campioni şi i-au purtat printre fanii descătuşaţi. „E cel mai dificil scudetto câştigat de mine” recunoaşte Conte, dar în acelaşi timp e şi cel mai intens celebrat.
Primarul şi prefectul oraşului Napoli, precum şi patronul echipei, Aurelio De Laurentiis, n-au lipsit de la întâlnirea cu fanaticii suporteri partenopei. Cei care n-au avut loc la sărbătoarea de pe malul mării s-au mulţumit să o privească pe ecranele gigantice din oraş, aşa cum s-a întâmplat şi cu partida din ultima etapă, cu Cagliari. N-a fost uitat micuţul suporter Daniele, ucis de leucemie la începutul acestui an, un steag cu chipul său fiind fluturat din autobuz de jucători.
Patronul De Laurentiis a profitat de ocazie să anunţe că belgianul Kevin de Bruyne şi-a achiziţionat deja o vilă superbă la Napoli, starul de la Manchester City fiind prima achiziţie pentru stagiunea următoare. E de văzut dacă noul campionat îl va mai prinde şi pe Antonio Conte pe banca echipei. Un titlu adus la Napoli este frumos, dar şi epuizant, iar dacă acum doi ani, Luciano Spaletti a renunţat, spunând că-şi ia „un an sabatic”, dar s-a răzgândit şi a devenit selecţioner al Squadrei Azzurra, Antonio Conte e tentat să revină la echipa unde a făcut glorie ca jucător şi antrenor, Juventus, marea rivală a napoletanilor.
Jucătorii au plecat cu nişte hidroglisoare pe mare şi au continuat petrecerea într-o locaţie privată, iar pe străzi, fanii n-au contenit să cânte şi să se bucure într-o manieră unică. O vor face pentru mult timp de acum încolo în fierbintea urbe din sudul Italiei
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER