Oricât ar încerca Mircea Lucescu să mobilizeze spre concentrare totală jucătorii naționalei înainte de San Marino – România, printr-un discurs public cumva de înțeles după 0-1 cu Bosnia-Herțegovina, meciul de azi rămâne pentru milioane de români fix ceea ce este: unul ușor.
Tocmai de aceea ne permitem, plecând de la declarațiile uluitoare ale selecționerului, să ne destindem puțin. Rămâne însă dilema: să râdem sau să plângem cu Mircea Lucescu? Pentru că aceste cinci faze stupefiante produse ieri reconfirmă o perspectivă cu multiple efecte. Și vin în completarea celor 8 mituri ale lui Mircea Lucescu pe care le-am demontat aici.
Am clasificat intervențiile de ieri ale lui Mircea Lucescu în cinci categorii plecând de la momente amuzante virale, mai vechi și mai noi, din social media. Sunteți gata?
Mircea Lucescu: „Va fi un meci dificil! San Marino e în creștere, nu mai sunt echipe mici. Au un program foarte bun pentru dezvoltarea fotbalului”.
La tragerea la sorți a grupelor pentru preliminariile de Mondial, dacă ai fi spus San Marino și Liechtenstein oricărei naționale din Europa, ai fi primit: „Le vreau, le vreau, le vreau pe ele!”. Versul din maneaua viralizată după un moment celebru la repetiții între Dan Bursuc și Sorin Copilul de Aur. De ce?
Pentru că atunci, ca și acum, San Marino și Liechtenstein sunt ultima, respectiv penultima, în clasamentul FIFA dintre reprezentativele europene. Cele mai slabe de pe continent! Printre cele mai slabe din lume. Cu San Marino pe locul 210. O națională care a câștigat doar trei meciuri all-time, 3 din 217!, iar toate bucuriile ei au venit cu… Liechtenstein!
Cum să fie și acesta un meci dificil?! Nu mai sunt echipe mici, corect: pentru că San Marino, pregătită de Roberto Cevoli (foto jos), face parte din categoria echipelor foarte mici!
Ca să-și justifice ideea că San Marino chiar e de speriat, Mircea Lucescu a trecut la argumente ireale: „Stadionul lor va fi modificat. Au juniori care evoluează în academii puternice din Italia. Iar naționala e o formație obstrucționistă, cu jucători entuziaști. O echipă ambițioasă cu un sistem de joc foarte geometric, foarte strict, disciplinat”.
E clar, Dan Petrescu devine „pistol cu apă” în arta supralicitării oponentului!
Ce treabă are stadionul San Marino cu meciul nostru? Cum influențează juniorii lor duelul de azi? Nu mai spunem că „foarte geometric” nu există în limba română, trecem peste…
Înșiruirea de elemente menite să facă din San Marino un „dragon”, deși vorbim de fotbaliști amatori din străfundurile lumii fotbalului, aduce aminte de un video care acum aproape un deceniu făcea furori în România. Victimele unui conflict violent, mai puțin stăpâne pe limbă, reacționau aici similar. Atacate „cu topoare, cu șprai, sabie, coasă, care curentează…”.
Iar fazele tari par în crescendo! Mircea Lucescu trece spre două enormități care mistifică hilar realitatea. Prima: „Jocul Cipru – San Marino a fost echilibrat”. A doua: „Cu Bosnia, noi am avut posesie 68%, cum n-am mai avut de multă vreme”. Îți vine să replici cu laitmotivul comentariilor de pe tiktok la orice postare: „și poliția nu face nimic?”
Jocul Cipru – San Marino 2-0, de acum câteva zile s-a încheiat cu următoarele date ale „echilibrului”:
Cât despre posesia României cu Bosnia – Herțegovina, statisticile UEFA indică doar 60% în dreptul nostru, nu 68%. Dar să zicem că e doar un detaliu 🙂 Cert este că tricolorii au avut posesie în jurul acestui nivel și înainte de Mircea Lucescu, foarte recent, nu „de multă vreme”.
Așa a fost în preliminariile EURO 2024 la 2-0 cu Kosovo, la 0-0 în Belarus, în amicalele 1-1 cu Irlanda de Nord, 0-0 cu Bulgaria, 0-0 cu Liechtenstein. După cum se vede, în cele mai multe cazuri, nu ne-a ajutat cu nimic!
Când nu propune realități dintr-un univers paralel, Mircea Lucescu pur și simplu „umflă” concretul. Asculți, râzi sau plângi, iar gândul fuge inevitabil spre pădurarul abțiguit care, acum ceva ani, intervenea într-o descindere a polițiștilor sugerând să nu se exagereze: „mai taie din ele, dă-le…”
Ce ne spune Mircea Lucescu, poate crezând că vom „hali” pe negândite și nemestecat?
„Față de Liga Națiunilor am pierdut 5 titulari!”. Nu prea 🙂 Sunt doar doi. Radu Drăgușin și Vali Mihăilă. Sunt singurele diferențe între primul 11 al României la 0-1 cu Bosnia-Hergovina și cel utilizat de Lucescu la 3-0 în Kosovo, la 3-0 în Cipru, la 3-0 cu Kosovo la București, toate în Liga Națiunilor, în toamnă, atât de recent…
„Am primit mesaje din străinătate, trebuia să câștigăm cu 3-1 sau 4-2 cu Bosnia”. Normal, românii sunt neștiutori, străinătatea apreciază la adevărata valoare prestația tricolorilor de pe Arena Națională, tactica și inspirația marca „Il Luce”… Dar să câștigăm chiar așa cu bosniacii?! Păi cum să marcăm 4 goluri dacă noi n-am avut decât 3 șuturi pe poartă? 🙂
„Bosnia-Herțegovina are jucători la echipele mari din Occident”. E tot de ieri, dar nu din conferința oficială pentru San Marino – România, ci din interviul exclusiv oferit Antenei 1. Permiteți să raportăm, domnule Lucescu: din lista tuturor echipelor care furnizează bosniaci în lotul care ne-a învins, doar Marseille și, cu voia dumneavoastră, Atalanta ori Stuttgart, pot fi considerate echipe mari. În rest, Holstein Kiel sau Sturm Graz din Occident. Multe nume din Cipru, Turcia, Serbia, Rusia…
Spre final, ne cam piere râsul, deși considerațiile lui Mircea Lucescu reamintesc parțial de discursul viral al jucătorului FC Cojasca de aici: „Astmosfera e foarte frumos, băieții știe folbal, joacă dă mult…”. Iată ce spune selecționerul:
Această echipă a fost construită pe o stare emoțională foarte puternică: susținerea publicului, relațiile dintre ei, prietenia. Dar trebuie să ajungem să ne și dominăm adversarii, să trecem la un nivel superior”
Cum ar veni, eram și noi pe-acolo, băieți buni și uniți, „pe emoție” și „cu publicul”, dar mai puțin cu fotbalul, și vine Mircea Lucescu să ne salveze din beznă spre nivelul fotbalului adevărat. Hmm…
Realitatea? Mircea Lucescu a preluat naționala într-unul din cele mai bune momente ale ei din ultimele decenii. Și într-un context mai bun decât oricare din predecesorii lui. A preluat o echipă construită fotbalistic pe utilizarea maximală a resurselor eficiente, cu disciplină tactică, rigoare și, astfel, cu o identitate productivă. Nu fixată fantasmagoric într-o paradigmă insuficient demonstrată a anilor ’80.
Când induce direct că „prietenia” dintre jucători a născut rezultatele, Lucescu omite voluntar sau nu talentul jucătorilor, munca lor, aportul selecționerilor dinaintea lui. Iar când spune că echipa s-a construit „pe susținerea publicului”, ca și cum n-ar avea decât substanță emoțională, deloc fotbalistică, e într-o gravă eroare. De ce?
Ne convine sau nu, suporterii s-au întors către națională, cantitativ și ca intensitate, abia din noiembrie 2023, după obținerea matematică a calificării la EURO 2024, după 2-1 cu Israel la Budapesta. Anterior, la meci esențial cu Kosovo pe „Arena Națională”, am avut 27.000 de fani. Cu Belarus, tot cam atât. Iar turneul final din Germania a consfințit, prin performanță, coeziunea cu fanii.
Adevărul? Generația de Suflet a întors românii, nu suporterii au făcut Generația de Suflet cum vrea să credem Mircea Lucescu!
Și atunci, nu rămâne decât să ne întrebăm din nou, cum am făcut-o în august anul trecut aici, la start de mandat: a venit Roy Hodgson sau Joe Biden?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER